Verbul este partea de vorbire care exprimă acțiunea, starea sau existența unui obiect și care se caracterizează prin flexiune proprie.

Verbele se clasifică în funcție de:

I. Capacitatea lor de a îndeplini funcția de predicat

1) predicative – pot constitui singure predicatul unei propoziții
Ex: Moromete lucrează pământul.

2) nepredicative – care, la rândul lor, pot fi:
a) auxiliare
Acestea servesc la alcătuirea formelor verbale compuse.
A avea se folosește:
– la timpul perfect compus al modului indicativ (Ex: Moromete a lucrat pământul)
– la una dintre formele viitorului popular (Ex: Moromete are să fi lucrat pământul)
– la prezentul condiționalului-optativ (Ex: Moromete ar lucra pământul)
– la timpul perfect al condiționalului-optativ (Ex: Moromete ar fi lucrat pământul)
A vrea se folosește:
– la timpul viitor (Ex: Moromete va lucra pământul)
– la viitorul anterior (Ex: Moromete va fi lucrat pământul)
– la viitorul popular, în formă redusă (Ex: Moromete a lucra pământul. Eu oi lucra pământul)
A fi se folosește:
– la viitorul anterior, împreună cu a vrea (Ex: Moromete va fi lucrat pământul)
– la timpul perfect compus al modului conjunctiv (Ex: Moromete își dorește să fi lucrat pământul)
– la timpul perfect al condiționalului-optativ, alături de a avea (Ex: Moromete ar fi lucrat pământul)
– la viitorul anterior, împreună cu a vrea (Ex: Moromete va fi lucrat pământul)

b) copulative – intră în componența predicatului nominal, făcând legătura între subiect și numele predicativ
– a fi (Ex: Moromete a fost muncitor)
– a deveni (Ex: Moromete a devenit muncitor)
– a se face, când are sensul de a deveni (Ex: Moromete s-a făcut muncitor)
– a ajunge, când are sensul de a deveni (Ex: Moromete a ajuns muncitor)
– a rămâne, când nu are sensul de a sta (Ex: Moromete a rămas muncitor. Contra-exemplu: Moromete a rămas în poiană)
Mai sunt și altele.

II. Capacitatea de a primi un complement direct

1) tranzitive – pot primi un complement direct (Ex: Moromete a lucrat pământul)

2) intranzitive
a) verbe de mișcare: a merge, a pleca, a fugi etc. (Ex: Moromete a plecat din poiană)
b) verbe reflexive: a se gândi, a se ruga etc. (Ex: Moromete se gândește la familia sa)
c) verbe de stare: a sta, a râde, a dormi etc (Ex: Moromete a stat în poiană)

III. Capacitatea de a admite un subiect

1. personale – care admit subiect (Ex: Moromete lucrează pământul)
2. impersonale – care nu admit subiect sau se referă la fenomene meteorologice (Ex: Afară plouă)