Presimt că acestă greșeală originează undeva în inima Moldovei și a apărut, mai întâi, în stilul oral. Vinovat ar putea fi accentul care îl modifică uneori pe e în i. Ne-am putea întreba “Dar oari di ci i-așa?”, însă am devia prea mult de la subiect.
Ultim este un adjectiv cu flexiune completă, adică are terminații diferite în funcție de gen și număr. La feminin singular are forma ultimă (articulat: ultima). La feminin plural acesta devine ultime la care se poate adăuga articolul hotărât le și se obține ultimele (nu ultimile).