Asta-i o întrebare care m-a măcinat și pe mine în copilărie. Atunci oscilam între “am răgut”, “am răgit” și “am ras”. Toate variantele mi se păreau absurde și râdeam atunci când mă gândeam la asta.

Apoi am descoperit o sursă de informație în care aveam încredere și care îmi indica faptul că participiul verbului “a rage” este “ras”. Acesta este conceptul cu care am trăit mulți ani … până când am primit întrebarea de mai sus.

Ca să nu mă fac de rușine, am decis să verific D.O.O.M.-ul înainte să răspund. Ce am găsit m-a surprins peste măsură:

Și ce înseamnă minunea asta?… Păi ne spune faptul că nu există participiu pentru verbul “a rage” și – implicit – nu există perfect compus. Nu-i așa că-i frumoasă limba română?

PS: vaca mugește, nu rage. 😉