În fiecare zi, ca o pedeapsă, merg cu același tramvai la muncă. Astăzi nu a fost o excepție: mi-am ocupat frumos locul … în picioare (că nu vreau să mă înjure toate babele) și am așteptam să se împingă în mine masele de bucureșteni.

În dreapta zăcea o cucoană neinteresantă. Deodată îi sună telefonul:

– Bună. Ce faci?, spuse ea pe un tot sictirit

Se pare totuși că s-a exprimat prea încet, iar persoana cu care vorbea i-a făcut observație, pentru că următoarea ei replică a fost:

– Păi sunt în tramvai. Ce vrei? Să țip în cor?

Aș fi vrut ca interlocutorul să-i răspundă “Da!” ca să aflu și eu cum poate o singură persoană să țipe în cor.

◊ Loc. adv. În cor = (toți) deodată, în același timp, împreună.