După număr, substantivele se pot grupa în două categorii:

1) singular
2) plural

Substantivele masculine:
– se termină în “i” la plural indiferent de desinenţa de la singular: frate – fraţi, codru – codri, ochi – ochi.
– se termină în “ii” dacă la singular au desinenţa “iu”: fiu – fii, geamgiu – geamgii
– cele care au desinenţa o consoană la singular primesc “i”-ul după consoană la plural sau o înlocuiesc pe aceasta: copac – copaci, motan – motani, copil – copii, cal – cai

Substantivele feminine:
– se termină în “ale” la plural dacă au la singular desinenţa “a”: basma – basmale, tarla – tarlale
– se termină în “ele” la plural dacă au la singular desinenţa “ea”: cafea – cafele, stea – stele
– se termină în “i” la plural dacă denumesc obiecte neînsufleţite şi au la singular desinenţa “e”: pădure – păduri, mare – mări
– se termină în “ii” la plural dacă au la singular desinenţa  “ie” precedată de o consoană: bestie – bestii, vie – vii, alifie – alifii
– se termină în “i” la plural dacă au la singular desinenţa “ie” precedată de o vocală: baie – băi, femeie – femei
Excepţii: substantivele augmentative care au desinenţa “oaie” la singular se termină tot în “oaie” şi la plural: căsoaie – căsoaie
– se termină în “e” la plural dacă denumesc fiinţe şi au la singular desinenţa “ă” sau “e”: fată – fete, mamă – mame
Excepţii: bunică – bunici, pisică – pisici, mămică – mămici etc.
– se termină în “i” la plural dacă denumesc lucruri şi au la singular desinenţa “că” sau “gă”: fabrică – fabrici, pungă – pungi
Excepţii: băltoacă – băltoace, oră – ore etc.
– se termină în “ele” dacă au la singular desinenţa “ică” (diminutive): rămurică – rămurele, scândurică – scândurele

Substantivele neutre:
– se termină în “ii” dacă la singular au desinenţa “iu”: fluviu – fluvii, studiu – studii
– se termină în “uri” dacă la singular au desinenţa “o”, “u”, “ou”: tricou – tricouri, atu – atuuri
– restul substantivelor neutre se termină în “e” la plural: nume – nume, tractor – tractoare, eveniment – evenimente