Dacă aţi urmărit până acum categoria Morfologie, ar trebui să ştiţi că substantivul are: fel, gen, număr şi caz (+ funcţie sintactică). Exact acestea sunt noţiunile pe care le folosim în analiza unui substantiv. Opţional se poate specifica dacă acesta este articulat sau precedat de prepoziţie.
“Preşedintele a evitat cu obstinaţie orice referire la scandal.” – o propoziţie dintr-un ziar la întâmplare
preşedintele = substantiv comun, simplu, genul masculin, numărul singular, articulat hotărât (cu articolul “le”), cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect
cu obstinaţie (cu încăpăţânare) = substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul singular, precedat de prepoziţia simplă “cu”, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod.
referire = substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul singular, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement direct
la scandal = substantiv comun, simplu, genul neutru, numărul singular, precedat de prepoziţia simplă “la”, cazul acuzativ, funcţia sintactică de atribut substantival prepoziţional.
Structura ,,cu obstinatie” poate fi interpretat si ca un complement instrumental.
Prepoziția “cu” se potrivește pentru un complement instrumental, dar mi se pare că mai degrabă răspunde la întrebările cum?, în ce fel? decât cu ce instrument? sau prin ce mijloc?.
In decursul anilor de studiu al substantivului s-a renuntat la determinarea lui privind insusirea de percepere a obiectului denumit de acesta.Cine e in indoiala ca un copil/elev nu ar putea intelege sensul cuvintelor prin simturi si prin gandire?E bine sa nu se uite ca inteligenta nativa nu poate fi ingradita de norme seci ,ci dimpotriva ea are impulsul de a -si castiga libertatea si de aici apar conflictele intre varste si semeni.Studiul limbii materne si al limbilor straine , matematica si educatia fizica ne aduc savoare prin exprimare, prin ratiune si prin infatisare dand vietii rostul ei scontat :armonie.