Cazul nominativ

a) subiect: Eleva este la şcoală.
b) nume predicativ: Maria este elevă.
c) atribut substantival apoziţional: Maria, eleva, este la şcoală.

Cazul acuzativ

a) complement direct (precedat sau nu de prepoziţia “pe”): Am întrebat un trecător. / Am întrebat-o pe mama / L-am întrebat pe acest trecător.
Prepoziţia “pe” se foloseşte atunci când substantivul este: nume propriu, grad de rudenie, nume comun însoţit de adjectiv pronominal, nume comun aşezat înaintea verbului pe care îl determină.
b) complement indirect (precedat de prepoziţiile “de”, “la”, “spre”, “din” etc.): Mă gândesc la vacanţă.
c) complement circumstanțial de loc (precedat de prepoziţiile “la”, “spre”, “în” etc.):  Mergem la film.
d) complement circumstanţial de timp (precedat de prepoziţiile “după”, “înainte de” etc.): Am ajuns după colegi.
e) complement circumstanţial de mod (precedat de prepoziţiile “din”, “după”, “fără (de)” etc.): Se luptă fără frică.
f) complement circumstanţial de scop (precedat de prepoziţia “pentru”): Muncesc pentru copii.
g) complement circumstanţial de cauză (precedat de prepoziţiile “de”, “de la”  etc.): Se clatină de la vânt.
h) atribut substantival (precedat de prepoziţiile “din”, “de la”, “pentru” etc.): Cadoul de la copii este minunat.
i) nume predicativ: Caietele sunt pentru elevi.

Cazul genitiv (precedat de prepoziţiile “dinăuntrul”, “contra”, “înaintea”, “în faţa”, “în favoarea”, “asupra” etc.)

a) atribut substantival genitival: Caietele elevilor sunt pe masă.
b) nume predicativ: Caietele sunt ale elevilor.
c) complement circumstanţial de loc: Am parcat în faţa casei.
d) complement circumstanţial de timp: Am ajuns înaintea colegilor.
e) complement circumstanţial de scop: Ei militează împotriva rasismului.
f) complement circumstanţial de cauză: Am întârziat din cauza ceasului.

Cazul dativ (precedat de prepoziţiile “datorită”, “mulţumită”, “asemenea” etc.)

a) complement indirect: Le dau caietele elevilor.
b) nume predicativ: Ea este asemenea mamei.
c) complement circumstanţial de loc: Stai locului!

Cazul vocativ

– nu are funcţie sintactică