Dacă nu primeam poze alături de comentariul “ăsta e ministru” nu aș fi știut cine este Maria Grapini. Probabil aș fi dedus, din nume și din modul în care scrie, că este vreo individă de proveniență italiană care se luptă cu regulile limbii române.

Comentariul de mai sus se apropie mai mult de o telegramă decât de un comunicat (sau ce se dorea a fi). Cred că este potrivit să împărțim textul în propoziții, sau, mai bine zis, după fiecare punct. După cum vom vedea în continuare, nu sunt toate propoziții.

“Bună dimineața de La Instambul.”
O fi fost atât de dimineață încât predicatul nu se trezise încă și din acest motiv lipsește.
Orașul din Turcia se numește Istanbul și prepoziția la nu necesită majusculă în mijlocul textului. De aici deducem că “La Instambul” ar putea fi o bodegă din Ferentari în care s-a trezit Maria.

“Azi amenajez expoziție și mîine se deschide.”
Iar poimâine, cel târziu, învăț să folosesc articolul hotărât și, în continuare, voi spune “amenajez expoziția“.

“Sper ca cele 7 firme românești să avem succes”.
N-am mai văzut vreo situație în care să fie mai evidentă necesitatea unui verb la persoana a III-a ([…]cele 7 firme […] să aibă).

“Să mai schimbăm în bine imaginea României, mai mult dcît Frunza.”
Dacă se dorea ca această construcție să fie frază, ar fi stat bine și o propoziție principală pe lângă subordonată.

Îi mulțumesc Elenei pentru poză.