De fiecare dată când cred că le-am văzut pe toate, mai apare o minune ca în exemplul de mai sus. Analfabetismul se îmbină perfect cu dialectul de mahala pentru a genera o compoziție omogenă de prostie.
Realizăm nivelul specimenului din faptul că exprimarea “mă doare fix în bască” i se pare prea complexă și simte nevoia să o reducă la “mi se fâlfâie”.
Iar greșelile abundă și sunt variate:
- m.ai pe limba mea => mai pe limba mea
- s.au superior mie => sau superior mie
- m.ai superior mie => superior nu are grad de comparație (nici dacă ar fi scris corect)
- punct în loc de cratimă; nu cred că voi înțelege vreodată de ce unii insistă să folosească alte semne în locul cratimei.
- pe propia răspundere => pe propria răspundere
De acord.
Punctul se foloseşte în locul cratimei din lene şi/sau grabă, dar să arăţi că-ţi pasă cât de cât (:-)) de reguli. Rezultatul este la fel, de regulă (:-)): Cât de cât.
Ca să foloseşti cratima trebuie să schimbi pagina cu simboluri, de două ori.
Interesant, am mai auzit asta în trecut de la cei care scriau “j” în loc de “ș”. Argumentul era că pentru “j” apăsau o singură dată, iar pentru “ș” apăsau de 4 ori pe fostele telefoane fără tastatură qwerty.
Oricum, în cazul de mai sus nici cu cratimă nu ar fi fost corect ce a scris el acolo.
Cuvintele alese si modul in care sunt aranjate arata limitele cunostintelor si gandirii pe care le prezinta acest autor.
Este senzational cum limita intre creatie si analfabetismul la marginala convergenta anterioara devine la vizita aceasta mult mai clara!