Tot de două ori, dar nu de ruşine: prima dată când am văzut că ai scris doo în loc de două şi a doua oară când am citit verbul auxiliar aţi scris cu cratimă (a-ţi).
Tot de două ori, dar nu de ruşine: prima dată când am văzut că ai scris doo în loc de două şi a doua oară când am citit verbul auxiliar aţi scris cu cratimă (a-ţi).