Rățoiul Dolan și autorul retardat

Se face că aseară pierdeam vremea pe internet. Sărind dintr-un site în altul, am dat peste o chestie care m-a cutremurat. Vă avertizez că următorul colaj este de o prostie grotească. De fapt nivelul de retardare este atât de ridicat încât nu poate fi digerat decât pe bucăți.

Rățoiul Dolan conduce o mașină cât o sufragerie. În spate sălășluiește un cadavru în descompunere a ceea ce pare a fi fost cândva un iepure.

În fața casei, pe un teren de golf, stau 3 copii ca niște pitici de grădină. Aceștia au țâțe de babe în loc de mâini și ochi care abia așteaptă să le sară din orbite.

Dintr-o dată Dolan ia curba greșit și calcă unul dintre mutanți, după care se oprește într-un copac. Ceilalți doi, chiar dacă nu au fost atinși de mașină, explodează din compasiune.

“Coptii mei, nu!”, exclamă chestia din dreapta. Deci erau copți. Așa se explică modul în care arătau.

Câinelui cu fața lungă și boțită de alcool (pe care îl vom vedea de aproape abia în următoarele imagini) nu-i vine să creadă că autorul este atât de prost încât nu știe să pună cratimă în nui.

În cuvintele lui Dolan, greșite de la un capăt la altul (griesit -> greșit, scream -> scriam, konduciam -> conduceam), regăsim metaforic gândurile mamei autorului în noaptea în care l-a născut: “Am greșit!”

Poate că m-am precipitat. Nu poate fața să arate în asemenea hal doar de la alcool. Cine știe câte a băgat în el personajul ca să ajungă în situația în care nasul i se topește ca obiectele din tablourile lui Dali?

Pe principiul de manelar boschetar analfabet (“io fak cie vreu“), Dolan insultă arătarea (iesti prost -> ești prost) pentru a-și spori șansele de a fi dus la spital.

Pe final regăsim încă o referință subtilă, un mesaj greu de descifrat cu ochiul liber. Cuvintele lui Gooby (care, dacă mă uit mai bine, seamănă cu o păpusă realizată dintr-o șosetă veche) reprezintă chiar forma de salut pe care tatăl autorului o folosește în loc de “bună dimineața”. Chiar și ochii înlăcrimați sunt foarte bine redați … pentru că și eu aș plânge zilnic dacă aș avea ghinionul să dau naștere unui asemenea retardat.Totuși îmi imaginez că taică-su știa că mi-ai se scrie cu cratimă, iar viața are un singur “i”.

Doar un imbecil de cel mai josnic nivel ar putea realiza colajul prezentat mai sus. Să ne rugăm, pentru binele Universului, că acestuia nu i se va spune cum se poate reproduce (că singur oricum nu are cum să-și dea seama).