Este fascinant cum analfabeții își formează zeci de dialecte și totuși par să se înțeleagă.

Uneori există anumite reguli specifice pe care le încalcă intenționat, cum ar fi înlocuirea lui c cu k (mika -> mică), i cu y (baietyy -> băieții),  ș cu j (ejti -> ești), ț cu tz sau – mai nou – u cu w (dragwtza -> drăguță). Alteori inventează cuvinte după cum le zornăie rotițele neunse în cap. Momoasa (de exemplu) nu are legătură cu mămoasă (care înseamnă atașată de mamă), ci se dorește a se traduce prin frumoasă.

În rest este imperativ să lipsească cel puțin o cratimă (lasal -> lasă-l) și să îi apuce crizele puberale când cineva le face observație.