Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă un număr, o determinare numerică a obiectelor sau ordinea obiectelor prin numărare.
Numeralele se clasifică, după sens, în:
1) cardinale – exprimă cantitatea obiectelor
Acestea, la rândul lor, se pot împărți în:
a) propriu-zise – exprimă un număr abstract sau un număr de obiecte: doi, trei
b) colective – exprimă ideea de grup: amândoi, tustrei
c) multiplicative – arată de câte ori crește o cantitate sau se mărește o acțiune: îndoit, întreit
d) distributive – exprimă repartizarea și gruparea numerică a obiectelor: câte doi, câte trei
e) adverbiale (iterative, de repetiție) – arată de câte ori se îndeplinește o acțiune: de două ori, de trei ori
f) fracționar: doime, treime
2) ordinale – exprimă ordinea prin numărare a obiectelor sau acțiunilor într-o înșiruire: al doilea, al treilea
3) de identificare – identifică obiectele pe baze numerice: nota doi, etajul trei
Numeralul de identificare are valori doar pentru singular și nu se acord în gen cu substantivul determinat. Adică vom spune nota doi, nu nota două.
Numeralele se clasifică, după structură, în:
1) simple: doi, trei
2) compuse: doisprezece, treizeci