Managerul este acel obiect ornamental dintr-un departament care are harul de a vorbi foarte mult și, obligatoriu, pe lângă subiect. Întru-cât acesta nu și-a însușit vreodată cunoștințe tehnice sau lingvistice, este de așteptat ca în discursurile sale unilaterale să se strecoare greșeli. Asta s-a întâmplat de curând într-o tentativă futilă de a ne îndemna la o comunicare sporită.

“Eu”, spuse dânsul cu o convingere exacerbată, “vreau să am dialoguri cu voi, nu monologuri!”.

Abia atunci m-am mai dezmeticit și m-a lovit un sentiment puternic de “bă, ceva n-a sunat bine”. Și pe bună dreptate … pentru că monologuri nu există în limba română. Pluralul substantivului “monolog” este monoloage.

Cred că ar fi cazul să verific mai des când scriu ceva. Se pare că D.O.O.M. 2 a adus o modificare în acest caz, iar varianta corectă este acum monologuri.