Pentru a găsi o definiție care să ne satisfacă prin cantitatea noțiunilor, dar și prin claritatea informației, pornim de la etimologia cuvintelor:
– hetero (gr. heteros) înseamnă diferit
– homo (gr homos) înseamnă egal, de același fel
– diegetic / diegeză (germ. Diegese) înseamnă povestire, narațiune

Cele două cuvinte (heterodiegetic / homodiegetic) se referă la modul în care este expusă o povestire din punctul de vedere al naratorului.

Dacă acesta face relatarea la persoana I, adică este și personaj în propria narațiune, atunci avem de-a face cu homodiegeză. În acest caz, în mod normal, naratorul este omniprezent (adică este prezent peste tot). Acest lucru este firesc din moment ce el povestește doar ceea ce a văzut. Ca exemplu putem evoca “Amintiri din Copilărie” (Ion Creangă).

Dacă relatarea este făcută la persoana a III-a, iar naratorul nu este și personaj, ne referim la o heterodiegeză. În acest caz, de obicei, naratorul este omniscient (adică știe tot). În această situație se încadrează, de exemplu, “Dumbrava Minunată” (Mihail Sadoveanu).