După conținutul lor general, substantivele se pot grupa în patru categorii:

1) comune
2) proprii
3) abstracte
4) colective

Substantivul comun
Reprezintă numele pe care-l dăm oricărui obiect dintr-o mulțime sau dintr-o clasă de obiecte de același fel: oraş, râu, universitate.

Substantivul propriu
Reprezintă numele unui obiect (lucru, ființă) particular: Siviu, Dâmboviţa, Universitatea Spiru Haret.
În cazul din urmă, substantivul este format din mai multe cuvinte şi nu trebuie confundat cu locuţiunea substantivală.

Uneori substantivele proprii pot deveni substantive comune:
– “adidas” (cu sensul de pantof pentru sport) provine din numele firmei Adidas.
– “xerox” (cu sensul de copiator) provine din numele firmei Xerox.
Însă se poate întâmpla și ca substantivele comune să devină proprii. În această situație sunt unele nume de localități (Izvoarele, Podu Turcului) sau nume de familie (Blănaru, Olaru)

Substantivul abstract
Se deosebește de celelalte categorii prin faptul că, de obicei, nu se numără.
a) nume de însușiri, calități sau defecte: răutate, istețime, lene
b) nume de stări, de situații: plictiseală, sănătate, ură
c) nume de acțiuni: fugă, mers, plâns

Substantivul abstract se formează din:
a) adjective: rău – răutate, isteţ – isteţime
b) verbe: a fugi – fugă, a merge – mers

Substantivul colectiv
Reprezintă denumirea de totalităţi sau grupuri de obiecte (lucruri, fiinţe, persoane): brădet, aluniş, tineret, muncitorime.

Substantivul colectiv se formează din:
a) adjective: tânăr – tineret, muncitor – muncitorime
b) alte substantive: brad – brădet, alun – aluniş

Notă: nu sunt profesor de limba română și nu garantez pentru corectitudinea materialului.