Nu cred că se poate rezuma educația din România mai bine într-o pagină decât în modelul de mai sus. Trebuie doar să înlocuim calul cu elevul și pădurea cu școala, iar tâgâdâm vorbește de la sine.
Nu știu dacă s-a dorit a fi ceva amuzant, dar până la urmă, ăsta este rezultatul. Oricum este o diferență mare între ceea ce vedem acum pe băncile școlii și cum era în urmă cu nu mulți ani. Țin minte că cea mai amuzantă greșeală pe care a făcut-o un coleg în clasa a VII-a a fost să scrie repulică în loc de republică într-un test la istorie.
Hai sa nu fim rai cu copilul asta: dincolo de faptul ca n-a avut chef de compuneri, a scris corect si a folosit chiar semne de punctuatie. Mai mult, poate a vrut sa-l sanctioneze pe profesor pentru saracia de detalii din cerinte.
Nu vad de ce nu ar fi o compunere !
Are introducere, cuprins, incheiere.
Cele trei imagini sunt simetrice – vizual plan general, auditiv unghi strans, vizual plan general.
Vorbeste despre realitatea nuda.
Are stare – suspense, plictis, spleen spre sfarsit.
Este un gest de curaj sa-ti trimiti profesorul inept la plimbare printr-o compunere-eufemism. Si este semn de umor sa o faci cu eleganta poetica.
Bravo Andrei!