Luăm verbul “a veni” și îl conjugăm – pentru început – la modul indicativ, timpul prezent:
– eu vin, tu vii, el/ea vine, noi venim, voi veniți, ei/ele vin
– observăm că nu apar cratime în conjugarea verbului și, deși nu face scopul acestei prezentări, mai observăm și că la persoana a II-a singular se scrie cu doi de “i” (tu vii), iar la plural cu un singur “i” (voi veniți)

Mergem cu conjugarea mai departe la alt mod (condițional-optativ , să zicem):
– eu aș veni, tu ai veni, el/ea ar veni, noi am veni, voi ați veni, ei/ele ar veni
– observăm încă o dată că nu apar cratime

Din exemplele de mai sus putem deduce că nu vom descoperi cratime aleatorii nici la modul imperativ:
– tu vino!, voi veniți!

Dar, dacă mai sunt necredincioși, putem privi acest fragment din :

Acum știm de ce vino și veniți se scriu legat așa că ne putem feri de formele greșite ca aceasta:

sau aceasta.