Viitorul popular are trei forme (excluzând viitorul anterior popular):

1) “o să” + verb
“o să” nu își schimbă forma în funcție de gen și număr: eu o să fiu, tu o să fii, el o să fie, noi o să fim, voi o să fiți, ei o să fie.
Dacă ne-am lua după nenea ăsta deștept și amintirile lui din copilărie, am avea: noi or să fim, vor or să fiți, ei or să fie.

2) “a avea” (indicativ prezent) + verb
“a avea” își schimbă forma în funcție de gen și număr: eu am să fiu, tu ai să fii, el are să fie, noi avem să fim, voi aveți să fiți, ei au să fie.

3) “a vrea” + verb
În acest caz nu folosim forma literară a verbului auxiliar “a vrea” pentru că am obține viitorul literar, ci îndepărtăm prima literă (“v”), iar la persoana a doua înlocuim a doua literă (“e”) cu “î”. Astfel obținem: eu oi fi, tu îi fi, el a fi, noi om fi, voi îți fi, ei or fi.

Și iată că până la urmă am descoperit de unde îl scoate nea’ deșteptea pe acel “or” la persoana a III-a, plural. Ținea minte câte ceva, dar păcat că-i un ghiveci în capul lui. Sper că acum am mai lămurit puțin lucrurile.