Acum vreo zece ani m-am așezat la un ghișeu. Între timp s-au mai întâmplat și alte chestii. Stăteam la o coadă care pe cât era de mare pe atât se mișca de încet. Voiam să-mi dau comandă de un pașaport. În naivitatea mea  copilărească de atunci credeam că nu va fi un proces dificil. Pesemne că nu mă lovisem încă de birocrația invincibilă din România.

După așteptări seculare ce au durat două spre trei ore, am ajuns în fața unui geam mare cu un polițist și mai mare în spatele lui:

–          Da?, spuse el răspicat și cu tâlc…

M-am aplecat respectuos (nu pentru că am vrut să fac asta, ci pentru că ferestruica era la un metru jumate de podea) și i-am răspuns cu teamă:

–          Păi … pentru pașaport.

Mi-a întins niște hârtii fără să-mi mai spună nimic. Se vedea pe fața lui cum încearcă să mă dea la o parte cu privirea așa că m-am conformat.  În următoarele minute am lecturat cu grijă ingredientele care îmi trebuiau pentru pașaport. Două la Trezorerie, două la Primărie și am reușit să strâng un dosar de taxe, timbre și poze.

Mă întorc într-un suflet cu un sentiment de falsă relaxare. Apoi o văd în toată splendoarea-i, râzând de mine și de neputința mea; era coada care-mi violase inocența  cu doar câteva ore în urmă. Mă așez ca un miel în drumul spre abator și aștept să-mi vină rândul. După ceva timp ajung iar să mă închin în fața geamului (știam deja procedura).

–          Da?, zise același polițist

Impresionat de vocabularul variat, aleg să nu îi mai răspund. Îi întind foile tremurând. Se uită el ce se uită aprobator, mă privește înțepător în ochi și îmi spune:

–          Nu e bine!

–          Ce nu e bine? răspund eu smerit în timp ce, prin minte, îmi zburau tot felul de alte replici.

–          Aici, la culoarea ochilor, ai scris „verde”. Ia altă cerere și scrie „verzi”.

Nu am mai avut puterea să vociferez nimic. Acest individ nu mi-a acceptat cererea pentru că am îndrăznit să fac acordul. Păi fi-ți-ar nopțile albe și diminețile-n păpușoi! De unde aveam eu să știu că ochii mei au culoarea verzi?! De ce nu se specifică faptul că trebuie să fii analfabet ca să completezi o cerere?

Epilog: am scris cum a vrut el.