Să nu înțelegeți că am ceva împotriva lui Negru, dar tot dau de el când tastez “analfabet” în Google. Și asta nu pentru că il acuză cineva pe el (deși ar trebui, după cum vom vedea în continuare), ci pentru că el critică pe cine apucă.

În cazul de față, am dat peste un articol scris de mândria sa în care lovește necontenit intr-un coleg de breaslă pentru că l-a încurcat pe Omar Hayssam cu Omar Khayyam:  http://www.dannegru.com/?p=1074

O astfel de greșeală ar fi de blamat, cu siguranță. Folosesc condiționalul-optativ pentru că Negru nu s-a obosit să ne ofere o sursă pentru edificare. Dar haideți să vedem cum caracterizează jurnalistul suprem această eroare: “agramati, aroganti, analfabeti”. Păi de ce?

agramat = care face greșeli de gramatică și ortografie
arogant = încrezut, înfumurat, obraznic
analfabet = persoană care nu știe să scrie și să citească

Este evident că niciunul dintre atribute nu se potriveşte în această situaţie. Putem trage două concluzii: ori Negru nu cunoaşte semnificaţia cuvintelor pe care le foloseşte ori le utilizează intenţionat şi face din ţânţar armăsar pentru a atrage click-uri. Trebuie să avem grijă cum filtrăm informaţiile pe care le facem publice, altfel riscăm să o dăm în penibil ca cei mai proşti din curtea şcolii – cârcotaşii – care abia aşteaptă să tuşească cineva cu microfonul deschis ca să aibă material pentru emisiune.

Dar să nu mai pierdem vremea şi să trecem la articolul în cauză:

Primul obstacol în exprimarea în scris a ilustrului critic este folosirea virgulei:
Se pune virgulă înainte de: dar, iar, însă, ci, precum şi, deci, prin urmare, așadar, în concluzie. – adică se pune virgulă inainte de “dar” sau ar fi trebuit să se pună.
Propoziţia circumstanţială, dacă se află intercalată înaintea regentei, se despare prin virgulă – ceea ce ar însemna că mai lipseşte o virgulă şi după “Năstase”.

Ştiu că am mai dezbatut acest subiect şi data trecută, dar trebuie spus: regula scrierii cu “â” datează de vreo 20 de ani aşa că existenţa cuvintelor “cind” şi “cit” nu îşi are rostul. Şi nu poate afirma că nu a auzit de această regulă pentru că se observă clar cum foloseşte “sunt” în loc de “sînt”.
Încă un detaliu minor: când citesc o propoziţie care începe cu “cât”, aştept ca la sfârşitul ei să văd un semn al întrebării, nu trei puncte (mai ales când se doreşte a fi interogativă).

“Tineri, absolventi de o facultate de jurnalism la care au dat doar sperind ca vor ajunge ca Raduleasca sau Marin.” – păi, Negrule, unde ai ascuns tu propoziţia predicativă?… că ţie ţi-a ieşit o înşiruire de cuvinte, nu o frază.

Lipseşte din nou o virgulă (înainte de “ci”) dar îmi julesc degetele degeaba. Deja ne-a demonstrat cât de praf este la acest capitol.

“si-ar dori sa ajunga sa le arate lumea cu degetul pe strada” – stai puţin că ceva nu se leagă sau – mai bine zis – nu se acordează. În paragraful ăsta este vorba despre “tineri, absolventi ([…]care) si-ar dori […] sa le arate lumea cu degetul pe strada”. Măi, Negruţule, măi, cum refuzi tu să faci un acord simplu doar ca să demonstrezi cât eşti de încult… Îţi mulţumim!

Of! Mi-a obosit creierul citind aberaţiile acestui specimen, dar cred că şi el se plictisise pentru că a încetat să mai adauge verbe  (“Nişte agramati, aroganti si analfabeti…”, “Multi din breasla mea…”,  “Bre, analfabetilor !!!!”) sau propoziţii predicative (“Chiar si pe cei care angajeaza astfel de tantalai”).

După cum ne-a obişnuit, domnul Negru nu ne permite să trecem peste un paragraf fără să sesizăm lipsa unei virgule (înainte de “dar”).

Pe final mi se pare potrivit să punem cireaşa ironiei pe tortul inculturii: criticul principal, care s-a crizat pe blog că unu (sau una) l-a confundat pe Hayssam, nici nu a găsit forţa necesară să verifice cum se scrie corect numele personajului în cauză şi l-a botezat pe tot parcursul articolului “Haysam”.

Felicitări ironice, Negu! (sper să nu te superi că ţi-am sustras intenţionat “r”-ul)