Folosim “î” în următoarele cazuri:
1) la începutul cuvintelor: încet, a învinge
2) la sfârşitul cuvintelor: a urî, a hotărî
3) în mijlocul cuvintelor, dacă acestea sunt obţinute prin derivare cu prefix: neînceput, a reînnoi
4) în mijlocul cuvintelor, dacă acestea sunt obţinute prin alăturarea a două (sau mai multe) cuvinte: bineînţeles, nemaiîntâlnit
5) în substantivele proprii care apar scrise cu î în actele oficiale