Asta ar trebui să fie simplă, dar, din păcate, realitatea ne-a demonstrat contrariul.

Avem substantivul “copil” (la singular, nearticulat). Dacă aţi citit când se scriu substantivele cu doi de “i” atunci ar trebui să ştiţi că ne aflăm în cazul I (substantive masculine care au penultima literă “i”) aşa că obţinem următoarele:

– la plural, nearticulat: copii (în cazurile nominativ, acuzativ şi vocativ): Nişte copii merg pe stradă / Copii, nu mai mergeţi pe stradă!
– la plural, articulat: copiii (în cazurile nominativ şi acuzativ): Copiii merg pe trotuar.
– la plural: copiilor (în cazurile genitiv şi dativ): Le-am spus copiilor să nu mai meargă pe stradă.