C-om = conjuncţie (că) + verb auxiliar (vom): Am spus c-om veni / Am spus că vom veni
Com nu există.
D-om nu există. Expresia “dacă/de vom” devine “de-om” dacă adăugăm cratimă.
Dom (substantiv) = catedrală de mari proporţii
I-om = pronume (îi / pe ei) + verb auxiliar (vom): I-om întreba când vor veni / Îi vom întreba când vor veni
Iom nu există
L-om = pronume (îl / pe el) + verb auxiliar (vom): L-om întreba când va veni / Îl vom întreba când va veni
Lom (substantiv) = rangă specială de oţel
N-om = negaţie (nu) + verb auxiliar (vom): Poate n-om veni mâine / Poate nu vom veni mâine
Nom (substantiv) = cântec religios al vehilor greci
P-om nu există
Pom (substantiv) = copac
R-om nu există
Rom (substantiv) = băutură alcoolică
Ş-om = conjuncţie (şi) + verb auxiliar (vom): Vom veni ş-om vedea / Vom veni şi vom vedea
Şom (substantiv) = blană de samur
T-om nu există
Tom (substantiv) = lucrare scrisă, carte, volum
Ţ-om nu există. Expresia “îți vom” devine “ți-om” dacă adăugăm cratimă.
V-om se poate folosi în cazuri excepţionale cu sensul de vă vom, dar această formă nu este recomandată
Vom (verb auxiliar): Noi vom veni.
Dacă aţi ajuns să citiţi acest articol ca să aflaţi care dintre variante (vom / v-om) este corectă, atunci răspunsul este doar unul: vom este corect, iar v-om este greşit. Vom este un verb auxiliar care provine din “a vrea”, după cum reiese și din acest fragment din DOOM:
HMM NUSH CE SA ZIC… =) 🙂
Eu cred ca “v-om” este corect in contextul: Ne dati ce ne apartine? Va v-om da! = O sa va dam.
Ca in exemplul: Imi dai ce imi apartine? O sa-ti dau ( o sa iti dau).
Ai dreptate că ar fi corect în acest context. Însă “vă v-om da” s-ar transforma în “o să vă dăm vouă”, ceea ce devine redundant, dacă nu chiar pleonastic (similar cu “dă-mi și mie”).
Din acest motiv nu aș recomanda o astfel de formulare.