Nu-i = negaţie + verb (i / este): Nu-i obligatoriu să veniţi / Nu este obligatoriu să veniţi
Nu-i = negaţie + pronume (i / îi / lui): Nu-i spune să vină / Nu îi spune să vină
Nui nu există.

Nu-l = negaţie + pronume (l / îl): Nu-l anunţi să vină? / Nu îl anunţi să vină?
Nul (adjectiv) = care nu valorează nimic, zero

Nu-m nu există. Expresia “nu îmi” devine “nu-mi” dacă scriem cu cratimă.

Nu-s = negaţie + verb (s / sunt): Nu-s convins că vine / Nu sunt convins că vine
Nus este o formă învechită a pronumelui “dânsul”. Se recomandă evitarea folosirii.

Nu-ş nu există. Expresia “nu îşi” devine “nu şi” dacă scriem cu cratimă
Nush nu există. Expresia “nu ştiu” se scrie “nu ştiu” şi nu altfel. Vă rog să acceptaţi asta.

Nu-ţ nu există. Expresia “nu îţi” devine “nu-ţi” dacă scriem cu cratimă.