B-ai nu există
Ba-i = ba + verb (i / este): Ba-i bine să vii / Ba este bine să vii
Bai (substantiv) = necaz

C-ai = conjuncţie (că) + verb auxiliar (ai): I-am spus c-ai venit.
Cai (substantiv) = cal (plural)

D-ai nu există
Dai (verb) = a da (modul indicativ, timpul prezent, persoana a II-a, numărul singular): Să îmi dai un telefon când vii.

H-ai nu există
Hai (interjecţie) = vino

I-ai = pronume (i / lui / ei) + verb auxiliar (ai): I-ai zis să vină?
Ia-i = verb (ia) + pronume (i / lui /ei): Ia-i numărul când vine.
Iai nu există

L-ai = pronume (l / pe el) + verb auxiliar (ai): L-ai anunţat să vină?
Lai (substantiv) = poezie medievală

M-ai = pronume (m / pe mine) + verb auxiliar (ai): M-ai anunţat să vin.
Mai (adverb) = încă: Mai venim?
Mai (substantiv) = lună a anului

N-ai = negaţie (nu) + verb auxiliar (ai): N-ai venit la timp.
Nai (substantiv) = instrument muzical

P-ai nu există
Pai (substantiv) = tulpină de cereale

R-ai nu există.
Rai (substantiv) = eden

Sai nu există. Este  o tendinţă de a folosi această formă ca o conjugare a verbului “a sări” (mai ales în vorbire): Tu să sai când vin. Această formă este greşită şi trebuie evitată. Corect este: Tu să sari

Ş-ai nu există. Expresia “şi ai” devine “şi-ai” dacă adăugăm cratimă.

T-ai nu există. Expresia “te ai” devine “te-ai” dacă adăugăm cratimă.
Tai (verb) = a tăia (modul indicativ, timpul prezent, persoana I, numărul singular)

Ţ-ai nu există. Forma corectă este “ţi-ai”.

V-ai nu există.
Vai (interjecţie) = care exprimă suferinţa