În urmă cu mai mulți ani, a apărut o melodie (de la Bosquito) în care era folosit “cuvântul” prietenar (sau pretenar). Multă vreme mi s-a părut cel mai stupid apelativ pe care l-am auzit vreodată, dar acum l-am descoperit pe fratelone care mă impresionează prin prospețimea prostiei.

De fapt toată discuția este țesută cu limbaj de tomberon. Nu puteau lipsi, desigur, expresii ca “cel mai smecher” sau “cel mai apreciat” (scris “ce-l m-ai apreciat” pentru că ăsta-i nivelul real al analfabeților).

La greșelile de mai sus se adaugă lipsa cratimelor (zimi – zi-mi), lipsa literelor (sti Locatia – știi locația) și o utilizare mai puțin decât impecabilă a semnelor de punctuație.

Îi mulțumesc lui Dragoș pentru poză.