Sunt un mare fan al situaţiilor ironice în care cei care se dau zmei ai culturii fac greşeli de băştinaşi ai cartierelor mărginaşe.
Trecem subtil peste cuvântul “citi” chiar dacă regula de scriere cu â are o vechime de aproape 20 de ani şi ne belim ochii ca boii la poartă nouă asupra sintagmei “agramati politicieni” din care lipseşte i-ul ăla (dar-ar dracii în el) care ar fi făcut expresia să sune mai româneşte.
Iar mesajul ăla care “a memorabil” unde şi-a uitat verbul? Am verificat şi în sursa paginii, dar nu l-am găsit. Adică nu s-a retardat browser-ul meu, care va să zică.