După structură, adjectivele pot fi:
– simple: bun, rece, albastru, firav, scump etc.
– compuse: cumsecade, albastru-închis, oricine etc.

După origine, adjectivele pot fi:

a) propriu-zise: harnic, cinstit, dulce etc.

b) pronominale (care provin din pronume)
– posesive: caietul meu, pixul tău, ţara noastră
– demonstrative: acest caiet, acel pix, aceeaşi ţară
– relative: Ce caiet frumos ai!
– interogative: Care pix scrie mai subţire?
– nehotărâte: fiecare caiet, nişte pixuri, orice ţară
– de întărire: el însuşi, eu însumi / însămi, noi înşine

c) verbale (care provin din verbe)
– la modul participiu: carte citită, țeavă înfundată
– la modul gerunziu: mâini tremurânde

După flexiune, adjectivele pot fi:

1. variabile:
a) cu două terminaţii
– de tipul “mare” (au o formă la singular şi o altă formă la plural): caiete mare, carte mare / caiete mari, cărţi mari
În aceeaşi categorie mai intră: dulce, rece, tare etc.
– de tipul “dibace” (au o formă la singular şi plural feminin şi o altă formă la plural masculin): elevă dibace, elev dibace, eleve dibace / elevi dibaci
În aceeaşi categorie mai intră: perspicace, atroce, eficace
b) cu flexiune completă (îşi schimă forma după gen, număr şi caz): pantof negru / haină neagră / pantofi negri / haine negre

2. invariabile (au aceeaşi formă indiferent de gen, număr  şi caz)
Acestea sunt, în general, nume de culori terminate într-o vocală accentuată (gri, maro, indigo) sau consoană (bej, vernil, oliv)